COLIVIA de Georges  Feydeau

Regia: Cristian Hadji-Culea

Decoruri: Ştefan Caragiu

Costume: Rodica Arghir

Pregătirea şi aranjamentele muzicale: Dragoş Cohal

Distribuţia: Haruna Condurache, Petronela Grigorescu, Puşa Darie, Ada Lupu, Irina Răduţu Codreanu, Catinca Tudose, Brânduşa Aciobăniţei, Delu Lucaci, Ionuţ Cornilă, Călin Chirilă, Daniel Busuioc, Constantin Puşcaşu, Horia Veriveş, Gelu Zaharia, Emil Coşeru, Andrei  Sava, Constantin Avădanei, Sorin Cimbru, Radu Homiceanu.

Premiera va avea loc pe 23 aprilie, ora 19.00, la SALA MARE. Următoarea reprezentaţie, a doua zi. 

Durata: 2h fără pauză

  Un model exemplar de vodevil

Colivia (în franceză, Un fil à la patte) a avut premiera în 1894 chiar  în regia lui Feydeau,  la Palais-Royal, avându-i în distribuţie pe cei mai buni actori ai trupei. Încă de la primele reprezentaţii piesa a înregistrat un succes enorm iar autorului i se conferă, a doua zi, titlul de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare.

De atunci şi până în prezent piesa a făcut înconjurul teatrelor pariziene ( şi nu numai)- de la Odéon la Bouffes du Nord, de la Rennaissance la Vaudeville. In 1961  Jacques Charon o pune în scenă la Comedia Franceză (cu un Bouzin de referinţă interpretat de Robert Hirsch) unde se joacă cu casa închisă vreme de doisprezece ani. Mai aproape de noi sunt de remarcat montările lui Lavaudant la Teatrul Odeon,  în 2001 şi cea a lui Jerôme Deschamps la Comedia Franceză, în 2010.  Numeroasele adaptări cinematografice şi pentru televiziune sunt dovada succesului acestui model exemplar de vodevil.

Secretul constă în calitatea unui intrigi construite cu minuţie şi în ţesătura de cauze şi efecte  care învăluie personajele. Înlănţuirea vertiginoasă a quiproquo-urilor şi folosirea inteligentă a tuturor elementelor din panoplia vodevilului( amantul ascuns în dulap, cheile pierdute, umbrela uitată etc.) se găsesc în miezul acestui microcosmos burghez în care  totul se supune logicii demente a unui destin implacabil.

Ritmul este extrem de alert (şi asta este una dintre preocupările de căpătâi ale dramaturgului) iar personajele care traversează stările cele mai contradictorii, trăiesc fără încetare  “sentimentul de urgenţă” care le interzice( ca şi spectatorului dealtfel) orice moment  de reflexie.

Scriitura pare să-şi exploreze la maximum  limitele şi trimite la o estetică generală a excesului, o atmosferă saturată, foarte animată, în care nu puţinii protagonişti te prind, de voie, în alaiul numeros al hohotelor de râs.

Céline Hersant(Un fil à la patte)